8 povești „How We Met?” care îți vor trezi amintiri.

1.Mi-am cunoscut iubitul de mult timp la o autopsie a unui dependent de heroină. Am leșinat, iar el mi-a oferit biscuiți sărați, iar acum au trecut cinci ani și încă ne iubim fericiți.

—Kelsey Lindberg via Facebook



2.Era în clasa a noua de liceu. Stăteam în autobuz, în drum spre casă. Cineva m-a atins pe umăr
— M-am întors și acolo era el. Mi-a spus: „Scuză-mă, îți place plăcinta?”

Din surprindere, am spus fără să gândesc: „Da.” Apoi a întrebat: „Ce fel?” I-am răspuns: „Plăcintă cu afine.” Mi-a mulțumit și
s-a întors. Atât! Doar voia să știe ce plăcintă prefer.

Am început să ieșim împreună un an și jumătate mai târziu. Doisprezece ani mai târziu ne-am căsătorit, iar acum stau lângă fiica mea și mă uit la
desene animate :-)

—paleobjt26 via BuzzFeed



3.Eram amândoi la audiții pentru roluri într-o adaptare muzicală după School House Rock! Eram în cârje din cauza unui
accident devastator de breakdance, dar tot m-am ridicat și am interpretat cu toată puterea piesa „Hopelessly Devoted” din Grease.

El a venit după audiția mea cântând „Moon River” și arătând absolut fascinant în tricoul lui My Chemical Romance.
Am primit amândoi rolurile și am petrecut următoarele câteva luni cunoscându-ne, în timp ce cântam despre folosirea corectă
a adjectivelor și „I'm Just a Bill.”

În ultima seară a spectacolului m-a învățat cum să joc o scenă de sărut și gata. Opt ani mai târziu, sunt mândră să spun că
suntem fericiți căsătoriți și foarte îndrăgostiți!

—Carly Evette Whitt via Facebook



4.Prima dată când l-am văzut, stăteam la poartă pentru zborul nostru spre Chicago. Îmi amintesc că m-am uitat la el și
m-am gândit: Oh, wow, e drăguț. Când m-am așezat la locul meu, am văzut că locul de lângă mine era liber și m-am gândit: Cât de
grozav ar fi dacă ar ajunge lângă mine?”

Și exact așa a fost: o familie din rândul lui voia să stea împreună, așa că a întrebat-o pe însoțitoarea de bord dacă poate lua locul
liber de lângă mine. Am petrecut tot zborul vorbind despre orice.

—Sorahya Foster via Facebook



5.Într-o seară blândă de februarie în Texas, am lăsat ușa deschisă pentru că așteptam să sosească un partener de întâlnire întârziat. În timp ce așteptam,
un Lhasa Apso adorabil a intrat în apartamentul meu, urmat de un tip la fel de adorabil, un adevărat vulpoi argintiu.

Am vorbit fără oprire. Au trecut două luni până la prima întâlnire propriu-zisă, care a fost CEA MAI REA pe care o avuseserăm vreodată amândoi.
Pe scurt, ne-am logodit cinci săptămâni mai târziu și ne-am căsătorit în martie, la un an după ce ne-am cunoscut.

—Jan Warren Moore via Facebook



6.Mașina mi s-a stricat la ora de vârf… Stăteam neajutorată pe trotuar, uitându-mă cu disperare la mașina mea. Tot ce puteam
să fac era să râd de situație. El m-a văzut râzând din mașina lui și m-a întrebat de ce râd dacă mi s-a stricat mașina.
Răspunsul meu? „Am două opțiuni: să mă enervez sau să fiu fericită. Am ales să fiu fericită și să râd.” Așa că a tras pe dreapta și m-a
ajutat cu mașina, iar noi am devenit foarte buni prieteni.

Doi ani mai târziu, am realizat în sfârșit că suntem îndrăgostiți… și așteptăm cu nerăbdare să râdem împreună de problemele noastre.

—andreanc via BuzzFeed



7.Aceasta este povestea bunicilor mei, nu a mea, dar o iubesc și îl rog mereu pe bunicul meu să mi-o spună.

Era timpul războiului în Marea Britanie, iar ei lucrau la aceeași fabrică din Nottingham, unde produceau seturi IFF. Într-o zi, un grup de doamne
care lucrau acolo au venit târziu, încă purtând paltoanele și picurând apă peste tot, iar maistrul le-a ordonat furios
să-și scoată paltoanele. Toate au făcut-o, mai puțin una.

Prietenul bunicului meu s-a dus să stea de vorbă cu ele mai târziu, apoi s-a întors și a spus triumfător: „Ora șapte.
Sâmbătă seara. În piață. Ai o întâlnire!” Bunicul meu, puțin nedumerit, a spus: „Bine, dar pe care dintre ele ai
invitat-o?” „Pe cea care nu și-a scos paltonul, desigur”, a răspuns ea.

Au fost căsătoriți 1946–2004.

—Sarah Rowlands via Facebook



8.Ne-am cunoscut online, dar nu pe un site de întâlniri și nici prin vreun mijloc de agățat. Amândoi ne luptam cu depresia și ne
am găsit într-o cameră de chat pentru cei care voiau să vorbească cu alții care știau cum se simte acea povară și să se simtă pentru
o clipă mai puțin singuri.

A început încet, de la discuții în camera principală de chat la mesaje private ori de câte ori
ne vedeam online. Abia după ce am făcut schimb de informații Skype am început să vorbim zilnic, și nu doar
unul sau două mesaje pe zi, ci ore în șir.

Deși încă nu ne-am întâlnit față în față, vorbim prin video și ne trimitem des mesaje video, pe lângă faptul că
continuăm să vorbim zilnic — și, deși poate fi o poveste neobișnuită, este a noastră.

—kernst333 via BuzzFeed